Ana rocks the house...

...and she walks, talks, looks and acts as if she was born doing it.














Model: Ana Baraitareanu
Shot with: Canon EOS 450D+Sigma 17-70mm f/2.8-4 DC OS HSM Macro
Lights: 2x Dynaphos Speedlite Wireless + Canon 430 EX II

Astero - Live @ Fire Club 08/10/2011

Dinamica...pasiune...voce...ritm...

Cam asta mi-au inspirat mie Radu, Laura, Claudiu si Vlad, intr-o sambata seara pe Lipscani.

Si ceea ce spun ei despre ei, e si ceea ce arata atunci cand sunt pe scena: "ne place ce cantam..."












Trupa Astero

Club Fire

Shot with: Canon EOS 450D+Sigma 17-70mm f/2.8-4 DC OS HSM Macro+Canon 430 EX II

Game on! (part. 2)

De anul trecut si pana acum, au schimbat culorile (personal, mi se pare ca rosul e mult prea obositor la ochi, si contrastul dintre zgura si albastrul de anul trecut era mult mai bun, in special din punct de vedere foto), au schimbat numele din BCR Tenis Open, in Nastase - Tiriac Trophy (cam la fel cum fac acele fiinte triste care-si cumpara o masina SH vai de sasiul ei, da o tuneaza in coltu blocului si-i pun un mare sticker cu 'Need for Speed' in speranta ca o sa fie acelasi sentiment ca-n jocul PC)...si-au mai schimbat un pic programul (niste meciuri demonstrative, tarife parca o idee mai rezonabile).

Ceea ce n-au reusit insa nici anul acesta sa faca, si nu stiu cand se va reusi vreodata asa ceva, este sa si trezeasca entuziasmul in lume fata de acest sport elegant, frumos si captivant.

Intr-o zi de vineri, la meciurile de pe terenurile semi-centrale sufla vantul in tribune, si pe terenul central, 90% erau scaune goale, iar restul erau fotografi si cameramani (deci oameni platiti sa fie acolo), oragnizatorii si oamenii veniti pe baza de invitatie (atata lume cu legitimatii la gat n-am mai vazut la nici un eveniment pana acum, dar cel mai probabil, daca n-ar fi avut legitimatiile la gat sau invitatiile, n-ar fi platit un bilet pentru a vedea un meci de tenis in viata asta), si vreo cateva persoane...pierdute parca prin 'aglomeratie', venite sa vada cateva schimburi de mingi.

Intr-adevar, sfert de finala mai trist decat Joao SOUZA - Filippo VOLANDRI (2-6; 0-6), nu cred ca ar fi fost decat daca vreunul din ei ar fi jucat contra unui amator din public si-ar fi murit de plictiseala pe parcusul jocului.













Shot with: Canon EOS 450D + Tamron SP AF 70-300mm f/4-5.6 Di VC USD

Day at the office

O zi tipica de munca de birou nu e genul de experienta la care visezi cand esti mic. La inceput vi cu zambetul pe buze si plin de energie, apoi pe parcursul zilei, pe masura ce volumul de munca se aduna si creste, chiar daca logic si politicos din partea lui ar fi sa scada, iti cam piere cheful.
Si mai iei o pauza, dai un refresh la oboseala si/sau stresul adunat/e, mai ai de-a face cu situatii neasteptate, ai impresia ca cineva face bungee jumping cu nervii tai cateodata, si daca stai si tragi linie la sfarsit, acel 'ceva' care te-a ajutat sa faci fata inca o data fara sa ajungi la perfuzii sau in camasa de forta, este gandul ca ziua de munca e pe sfarsite (sau ca se apropie weekendul, concediul, etc.)
Dar daca vrei sau nu sa treaca fiecare zi mai usor, sa vi si maine cu zambetul pe buze (desi uneori pare imposibil de greu, si poate alteori chiar este), sa rezolvi fiecare situatie cu acelasi grad de implicare, sa te bucuri la sfarsitul zilei de vineri ca ai mai trecut cu bine peste inca o saptamana, si la inceputul zilei de luni si mai mult, pentru ca ai avut vointa necesara pentru a te trezi iar de dimineata sa incepi inca o saptamana, asta e o alegere pe care fiecare trebuie s-o ia dupa cum considera ca e mai bine.









Model: Ana Baraitareanu
Make-up: (herself)
Shot with: Canon EOS 450D+Sigma 17-70mm f/2.8-4 DC OS HSM Macro
Lights: Dynaphos Speedlite Wireless + Canon 430 EX II + DORR Beauty Dish

Whiskey Lee

O vorba (cica) foarte inteleapta zice ceva de genul:

"Da-i unui om un peste, si l-ai hranit o zi. Da-i o undita, si va invata sa pescuiasca."

Daca ii dai unui neamt o surubelnita si-un patent, sunt mari sanse sa scoata un V12 bi-turbo 'infasurat' intr-o combinatie de aluminiu, carbon, cu scaune din piele si aer conditionat.

Daca ii dai unui japonez 1 metru de sarma si niste nisip, o sa nascoceasca vreun procesor deca-core de 17.453 Ghz la care si NASA ar saliva.

Daca ii dai oricum (cu o mica exceptie), o sticla foarte scumpa de whiskey (evident ca vechi si bun), care sunt variantele? O pune in vitrina si se lauda cand are musafiri, o bea la o ocazie speciala, se face muci si apoi o umple cu ceai ca sa se poata lauda totusi cand vine cineva in vizita (ar trebui sa scrie 'Made in Romania, Copyright protected' pe varianta asta)...si cam astea sunt principalele optiuni...

...cu mica exceptie, atunci cand omul este un olandez (Amsterdam born and raised).

Whiskey Lee (genial numele apropo, mi-l pot imagina spunand ceva de genul "Eu sunt la baut whiskey cum era Bruce la Kung-fu') jongleaza cu whiskey...pe strada.

Si-a facut incalzirea cu cateva glume si trucuri simple de indemanare...si-a facut curaj cu putin Whiskey (era si culmea sa prefere apa plata cu lamaie)...si-a luat un barman din public...si si-a facut numarul.


















Iar publicul, care facea fata cu greu la o engleza cum rar auzi vorbita, asa clar, corect si cu cele mai simple cuvinte, a fost atras cu mic cu mare la acest show de maxim 15 minute.